Există mai multe trepte ale realizării de sine. Cu ani în urmă am început să vorbesc din experiențele pe care le aveam în căutările mele personale. M-am tot rugat pentru călăuzire, pentru a întâlni oamenii potriviți dezvoltării mele, însă nu eram decis pe ce cale vreau să merg, așa că am acumulat câte puțin din fiecare și de multe ori doar pentru a-mi satisface acel gol interior, acea continuă căutare. A acumula informații și a nu fi suficient de matur pentru ele, face uneori mai mult rău decât bine.

Este o responsabilitate mare în a-i ghida pe oameni și sunt puțini cei care sunt calificați să facă acest lucru la un nivel înalt, fără prea multe cuvinte, fără înțelesuri subtile și fără motive personale. Lumina nu are nevoie de limbaje obscure, nu are nevoie de ritualuri și nici nu există cineva care să „dețină lumina” și să o ofere mai departe. Lumina se revarsă prin conexiunea cu Sinele nostru Divin, prin însăși Dumnezeu, Sursa Divină dinlăuntrul nostru, atunci când suntem deschiși și pregătiți să o primim. Timpul este un adevărat maestru și așa am înțeles că fiecare dintre noi este „dator” să-și urmeze propria cale.

Există din păcate și această lumină falsă. Nume care par să conteze în evoluția spirituală a oamenilor au fost corupte și în învățăturile lor există o discrepanță enormă. Mai sunt și aceia care se trezesc și copiază un „maestru” sau altul, fără să dezvolte o viziune proprie, ghidându-i pe ceilalți într-o continuă ignoranță. Problema este lipsa de iubire. În prezent sunt mulți care cred că li se cuvine, vor să fie „cineva”, succesul lor fiind de scurtă durată și ajung de cele mai multe ori să plătească pe măsură. Observ cazuri în care anumite informații au fost luate ca atare, chiar și de unii „traducători”, fără un filtru personal, fără o judecată matură și echilibrată, efectul fiind că mulți au fost blocați la nivel de evoluție individuală, așteptând mântuirea din afară. Cum poți oare să trăiești în această lume cu idei de genul „dumnezeu m-a pus să-ți fac rău pentru a-ți scădea orgoliul”, „m-am comportat urât pentru că în altă viață și tu te-ai comportat urât cu mine”, „nu există rău și bine”, „ansa îmi spune că există drept divin să te culci cu mine, nu pentru asta ai venit?”, „la inițiere am introdus și un demon ca să nu ajungi prea repede la lumină”, „să ne bem urina pentru a ne recicla energia, doar așa puteți ajunge la nivelul la care am ajuns eu”, „într-un caz asemănător, un remediu minunat este infidelitatea sau divorțul.” și multe altele… cu siguranță cunoașteți mai multe cazuri ca mine. Mai sunt cei care trăiesc prin conștiința lăcomiei și ajung să se creadă atât de importanți încât ceilalți nu contează ci doar „materializarea voinței lor”, doar câștigul personal, orgoliul fiind însăși poarta celor mai întunecate și viclene entități, iar ei fericiți că au găsit secretul, că au dat de bine.

Din păcate este mult haos și sunt mulți cei care profită de pe urma naivității, fricilor și a sentimentului de neputință. Linia fină dintre a face rău sau a face bine, este dată de această evoluție a conștiinței noastre, iar un om care a ajuns cu adevărat la lumină o trăiește și o împarte prin exemplul propriu, înțelegând că oamenii se pot inspira sau pot înțelege mai bine ce se întâmplă cu ei, însă el nu poate schimba pe nimeni întrucât oamenii au dreptul de a-și face propriile alegeri. Reține, puterea fără iubire este un loc adânc, fără apă, fără Sine.

Însăși viața, prin efectele modelului nostru de gândire, ne oferă oportunitatea de a ne purifica acele idei care ne fac rău și prin asta de a ne maturiza. A crede că nu există și partea negativă a realității înseamnă a nega că există legi divine menite să ne aducă aminte că suntem responsabili de propriile creații. A nu observa că liberul arbitru este egal cu nivelul de conștiința la care ai ajuns și a crede că un model religios sau spiritual, un model de gândire sau altul funcționează la toți ceilalți, este în sine o cauză care-și va produce efectele.

Îmi place să-mi urmez propria cale. Nu mi-a plăcut să mă „leg” de nimeni și de nimic pentru că singurul Învățător pe care-l recunosc este însuși Dumnezeu, iar Dumnezeu este Inteligența Divină care există în și prin fiecare. Viața însăși este Maestrul. Chiar și atunci când mi s-a transmis că nu ar fi bine, m-am observat că am ales „ca mine”… am suferit și așa am învățat să am mai multă încredere în intuiție, să ascult, să cultiv smerenia, să nu le știu eu pe toate, să nu vreau să controlez totul, să spun „în acord cu voința divină și legile divine, pentru binele tuturor și al întregii creații”.

Ca ultimă idee, înainte de orice să ne rugăm pentru a vedea clar, pentru a discerne, să medităm la ceea ce citim, să trecem prin filtrul personal, să simțim dacă informația respectivă ne ajută și ne înalță, căci „o singură idee poate crește pentru a ne defini sau pentru a ne distruge”.